Depresiunea Tazlău se caracterizează prin prezenţa dealurilor şi colinelor, fragmentate de afluenţii din cursul superior al Tazlăului Mare.
Reţeaua hidrografică este bine dezvoltată, repartizată asimetric faţă de râul Tazlău, ce se înscrie în ordinul de mărime 6. Cea mai mare parte a afluenţilor este dispusă pe partea dreaptă: pâraiele-Negru, Galeru, Vulpea, Comarnic, Rotăria, Zăvoare, Geamăna.
La nivelul comunei râul iese din sectorul montan şi intră în depresiunea Carpatică a Tazlăului, unde panta râului se reduce iar albia se lărgeşte la peste 10m. Aici îşi fac apariţia diferite pâraie cum ar fi: Brusturatu, Peşteosu, Racila. Denumirea acestor ape provine de la cei care au vieţuit pe aceste meleaguri.
Apa Tazlăului a fost şi este un dar al satului. La nivelul comunei, lângă apă se înalţă “Măgura Tazlăului”(875m), în care o grupare de stânci mari, a fost numită de străbuni “Masa lui Ștefan Vodă”, de unde domnitorul a slobozit săgeata pentru fixarea altarului Mănăstirii Tazlău.
Clima
Continental caracterizat prin temperaturi medii de 6-8 grade C, la nivelul fundului de vale şi 3-4 grade C, la cel al culmilor cu precipitaţii medii anuale de 640 până la 1000mm. Maxima absolută a fost de 30-35 grade C.
Vegetația
Specifică pădurilor cu două etaje: etajul coniferelor şi etajul fagului. Pajiştile existente sunt de tip secundar, ce alternează cu tufişuri de plante lemnoase (merişor, afin).
